Avem nevoie de telefon, pe care il umplem cu numere ale oamenilor pe care`i iubim. Oameni apropiati, care poate ne plac. Oameni pe care`i uitam sau pe care vrem sa`i uitam, asa ca`i stergem din agenda.
Primim mesaje, trimitem mesaje… uneori din greseala. Scriem cu inima batand puternic, zambim, apasam send. Ne dam o palma peste frunte… cum am putut zice asta.
Primim informatii. Informatii urate, poate vulgare, poate intime.
Acceptam apeluri. Respingem apeluri.
Adormim cu telefonul langa noi. Ne prefacem ca nu`l auzim si uneori regretam.
Facem poze. Stanjenitoare. Prea personale. Poze care nu se sterg, care nu se arata. Niciodata, nimanui.
Apasam play, ascultam muzica.
Telefonul suna: vorbim, tipam, plangem , chicotim, ne pierdem cuvintele. Nu mai sunam niciodata inapoi. Trebuia sa sunam inapoi. De ce n`am sunat inapoi?
Discutam, suferim, apoi sunam la 5 dimineata.
Telefonul meu stie totul despre mine. Daca l`ai gasi, te`ai uita in el?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu